ARCHIVE | My Site

_2020

Exterior.Interior.Intimitate este un proiect de explorare creativă construit împreună cu tineri din Vaslui. O expoziție online a intimităților lor subiective abordate creativ prin scriere liberă, fotografie, colaj și discuții sincere.

Selecția de texte de mai jos face parte din viziunea mea asupra subiectelor dezbătute în ateliere și în expoziția ce a avut loc după acestea.

Despre intimitate nu este ușor să vorbești. Evităm să spunem ce simțim, ce gândim sau ce ne enervează. Trăim constant într-un ,,bine, tu?’’ tumultuos și perfid, care ne seacă de orice discuție puțin mai adâncă despre sine. Vrem să știm că suntem în siguranța unor gănduri propii, rezemate în spatele unui ,,scut social’’ dezvoltat din raspunsuri monosilabice.

Despre enciclopedie este ușor să vorbești. Carte de știință, perversă - doar din cauza obiectivității nepăsătoare sub care este alcătuită. O înșiruire de cuvinte, multe dintre ele nefolositoare, de înțelesuri pierdute în timp și spațiu sau de exprimări mofturoase atunci când vine vorba de adevărata natură a obiectului descris în ea.

Tradiții clasiciste orgolioase acoperă imediat orice gaură care apare în zidul impenetrabil al cuvântului ,,enciclopedie’’. O singură armă avem,noi cei care preferăm să vedem altfel această dilemă nefiresc de bizară. O retorică subiectivă, a emoțiilor și a sinelui încărcat de orice altceva decât de rigoare clasică. Un simplu ,, cum faci o encilopedie a intimității?’’ poate răsturna ani de muncă a enciclopediștilor țâfnoși care își comunică în definiții lungi și plicticoase cu semenii lor cu intelect academic.

Cum îî explic eu encilopedistului X că pe banca Y din parcul Z mi-am pus întrebări despre sănătatea mea psihică sau despre certurile cu părinții. Pentru el o bancă este (un) ,, scaun îngust și lung (cu sau fără spătar) pentru două sau mai multe persoane’’, sănatatea și psihică se despart, pentru că sunt cuvinte de sine stătătoare, mai precis ,, stare bună a unui organism la care funcționarea tuturor organelor se face în mod normal și regulat’’și ,, formă de reflectare a realității proprie omului și animalelor superioare, produs al activității sistemului nervos’’. Bănuiesc că e greu să trăiești numai din definiții.

Trei aspecte ale fiecăruia dintre noi: exterior, Interior, intimitate. O combinație trinitară a subiectivismului, pe care fiecare o înțelege așa cum vrea. Două situații spațiale în care cel de-al treilea element își schimbă ,,starea de agregare’’în funcție de context.

Ca o balanță foarte sensibilă, intimitatea cântărește diferit în acest spectru format între exterior și interior. Ceva greu de cuantificat sau de mapat,acest spectru se sub-divizează non-stop, apărând astfel situații și situații. Această subdivizare, prezentă în expoziție , prezintă lucrurile, spațiile sau persoanele ce , cu voia sau făra voia lor, fac parte din acest spectru specific fiecăruia dintre cei 14 adolescenți care au decis să schimbe modul în care vedem raportarea la sine.

Despre oraș:

În cea mai obiectivă și boring carte dintre cărți, Dicționarul explicativ al limbii române, orașul este (o) ,,formă complexă de așezare umană, având multiple dotări edilitare, de obicei cu funcție administrativă, industrială, comercială, politică și culturală; urbe’’. Sincer să fiu, nu prea m-au interesat niciodată dotările edilitare, înafară de cele cu funcție culturală și bineînțeles, nu toate.

Pot spune, raportându-mă, chiar, la mult mai mulți decât doar la mine, că fiecare areun oraș al lui, chiar dacă ne referim la același oraș. Școli,magazine, parcuri, locuri din copilărie, locurile preferate în liceu, locurile în care s-au consumat cele mai frumoase idile sau, după caz, cele mai nefericite, sttui care ne-au atras atenția, casele prietenilor fac parte dintr-un epicentru emoțional al fiecăruia. Restul orașului nu este altceva decât o înșiruire de spații, de clădiri necunoscute, pe care, de multe ori, nici măcar nuvom avea ocazia să le întălnim. Fiecare spațiu ce compune orașul este o experiență individuală a cuiva. Exteriorul nu poate exista fără un interior.

Urbanistul Kevin Lynch isistă în cartea sa, ,,Imaginea orașului’’ că unoraș nu este un oraș fără repere. Volumetria orașului este una plictisioare fără repere, este un labirint de experiențe personale, puse-n line, care nu se evidențiază cu nimic. Surprinse în texte și în fotografii, ,,Exterior. Interior. Intimitate’’ vorbește despre repre personale. Despre puncte de focalizare în oraș în care experiențele intime, ascunde de ochiul aprig al lumii, se dezvoltă.

Secțiunea dedicată orașulu este un studiu asupra nepalpabilului, însă, dacă te-ai rătăcit și vrei să vezi unde tepoziționezi, consultă harta. Între Strada Eternității și a Nonspațialității și Gușterul galben se află un soare cu nor roșu.

Despre Singur/nesingur

Poveștile despre securitatea comunistă sunt la baza unui borcan, ținut destul de apropae de noi, în care ne vărsăm insecuritățile cu privire la siguranța noastră. Deși ne mulțumim cu ideea ca a cazut acum ,,trezeci’ și’’ de ani comunismul, o parte din noi tot știe că suntem ,,out there’’ cumva. În borcan sunt mesaje, fotografii, social media, cumpăraturi online, adrese date pe promoții la electrocasnice, coletele de la poștă, CNP-ul, buletinul, carnetul de elev, internetul 5G și orice altă pretenție a secolului 21.

Simple jocuri ,,de-a urmărirea’’ ne pot dezvălui despre Alex că ,, trăiește cu părinții la parterul unui bloc din zona gării, aflat pe malul Bârladului.’’ Așadar, nicioadtă nu cunoști cât de singur ești. Dar, ce e sigur, e că trăiești din experiențe și întâmplari, din raportarea non-stop la exterior, chiar dacă tu ți-ai dori un interior securizat.